Tumorile cerebrale constituie 85%–90% din toate tumorile primare ale sistemului nervos central (SNC). Diagnosticul neoplasmelor maligne gliale ale creierului se bazează pe examinarea histopatologică a țesutului tumoral, obținut prin prelevare invazivă a probelor (biopsie sau excizie chirurgicală).
Riscurile asociate biopsiilor sunt bine cunoscute: durere și disconfort, hemoragie intracraniană, edem cerebral, infecții, morbiditate (25-30%) și mortalitate (20%). Până la 20% din biopsiile cerebrale sunt neconcludente (fără posibilitatea stabilirii diagnosticului definitiv).
La aproximativ 70% dintre pacienții cu formațiuni de volum imagistic identificate, cărora li se efectuează biopsie, s-a determinat formațiune benignă, aceasta indicând faptul că un număr mare de persoane sunt supuse procedurilor de diagnostic invaziv, care sunt considerate retrospectiv inutile.
Astfel, detectarea neinvazivă a biomarkerilor de malignitate are beneficii enorme – reducerea riscurilor, optimizarea resurselor, economisirea costurilor și evitarea întârzierilor în diagnostic și tratament, în special în cazurile inoperabile, când prelevarea probelor de țesut nu este posibilă.